Această lucrare dorește să aducă în atenția celor interesați, un caz mai puțin cunoscut despre o altă execuție „demonstrativă”1 săvârșită de angajații Securității comuniste asupra unui român care a încercat să se împotrivească, în limita posibilităților și a influenței sale din comunitatea unde își ducea traiul, politicii și măsurilor administrative impuse în societate de noul regim. În acest caz victima a fost Alexandru Grindean, născut la 16 octombrie 1886 în comuna Silivașu de Câmpie, o localitate situată în Câmpia Transilvaniei, poziționată aproape la limita dinspre sud-vest a județului Bistrița-Năsăud, care este străbătută de drumul național (DN.16) ce face legătura între orașele Cluj și Reghin. Părinții săi au fost Grindean Tănase și Todorica, o familie de români greco-catolici care au avut împreună patru copii, doi băieți și două fete.2 Ca educație, știm că a făcut șase clase primare în comuna natală. Despre situația militară, în lipsa surselor documentare sau a unor referințe precise despre acest aspect care să provină din mediul familiei, putem presupune că în timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat în armata austro-ungară, deoarece îndeplinea condițiile de vârstă, iar în singura fotografie ce s-a păstrat apare echipat în ținută militară. În ceea ce privește aspectele vieții de familie, cunoaștem că la data de 30 octombrie 1910 s-a căsătorit cu consăteanca Todosia Boantă, născută în 31 ianuarie 1892, care din anul 1950 s-a stabilit în Brașov, la una dintre fiice, unde a și decedat, la data de 26 iulie 1973. Cei doi soți au avut împreună patru copii, doi băieți (loan Eugen și Alexandru)3 și două fete (Ana și Maria)4, toți fiind astăzi decedați.
Alexandru Grindean a fost un om înstărit, având o gospodărie mare și bine dotată cu toate cele trebuincioase. Principala preocupare a familiei era cultivarea pământului și creșterea animalelor. Autoritățile comuniste l-au catalogat ca fiind chiabur, iar în unele documente figurează ca și moșier. Conform informațiilor provenite de la urmași, în anul 1950 deținea o suprafață totală de circa 50 de hectare de teren, împărțit după felul utilizării în pământ arabil, pășune, fâneață și cultivat cu viță de vie.5 Într-un document întocmit la 20 octombrie 1955 de Securitatea Raionului Sărmaș, se menționează că Alexandru Grindean ar fi deținut în trecut o suprafață de 90 hectare de pământ6, care a fost expropriată parțial în urma reformei agrare din 1945. Avea și multe utilaje agricole: tractor, batoză, pluguri, semănători, grape. Casa familiei, care există și astăzi, situată la ieșirea din comună spre Cluj, a fost construită în anul 1938, fiind alcătuită din bucătărie și patru camere cu pivniță la subsol, având și o baie prevăzută cu instalație pentru apă caldă, o amenajare ce se regăsea în vremea aceea la foarte puține locuințe din mediul rural. Pe lângă casă existau mai multe dependințe gospodărești, bucătărie de vară, magazie de lemne, fânar și grajd cu șură. Lângă casa mare se mai aflau încă patru case mai mici, construite cu destinația de locuințe ale muncitorilor angajați pentru lucrările agricole și îngrijirea animalelor. Avea și o stână de oi și multe alte animale (boi, cai, vaci, porci, păsări). Casa a fost confiscată de comuniști, în imobil fiind instalat ulterior sediul ĆAP-ului.
Ca orientare și activitate politică, Alexandru Grindean a fost membru în Partidul Național Liberal (Brătianu), fiind președinte al organizației comunale din Silivașu de Câmpie și membru în Comitetul Județean al acestui partid. A fost și primar al comunei în timpul guvernărilor liberale din perioada interbelică.
Deoarece începând din anul 1946 a avut în mod repetat mai multe manifestări potrivnice regimului comunist, opunându- se în primul rând înființării în comuna natală a unei Gospodării Agricole Colective, autoritățile locale l-au considerat și acuzat ca fiind sabotor, instigator și un dușman feroce al regimului, făcându-se propunerea să fie reținut și deferit justiției întrucât prezenta un pericol social. Ca urmare, în seara de 21 iulie 1950 a fost ridicat de acasă de două cadre de securitate pentru a fi escortat la Cluj în vederea efectuării unor cercetări. Transportul s-a efectuat cu o mașină de la Securitate condusă de un șofer angajat, dar după ce s-au parcurs circa 4,5 kilometri spre direcția Cluj, mașina a fost oprită la ieșirea din localitatea Satu Nou, astăzi aparținând de comuna Sânpetru de Câmpie, județul Mureș. Aici, Grindean a fost dat jos din mașină și apoi împușcat cu mai multe focuri de pistol, asasinatul fiind înfăptuit în apropierea drumului, pe un câmp cultivat atunci cu porumb. Locul respectiv este numit de către localnici Pământul de lângă Tău7, acest tău fiind un lac aflat în apropiere. Conform documentelor de arhivă, făptuitorii omorului au fost locotenent Pavel Irimieș și sublocotenent Vasile Mărgineanu, ambii angajați ai Direcției Regionale a Securității Poporului Cluj, însă, după cum vom vedea în continuare, se pare că numai unul dintre ei a fost cel care a tras cu arma. Cei doi ofițeri trimiși în misiune comandată au acționat din ordinul direct al șefului acestei Direcții, colonelul Mihai Patriciu, al cărui nume real a fost Grunsperger Mihaly. Este cunoscut faptul că în perioada în care Patriciu a condus DRSP Cluj (august 1948 – ianuarie 1951), acesta a dispus și a ordonat cu de la sine putere asasinarea, fără judecată, a mai multor opozanți anticomuniști.
Pe teritoriul comunei Bistra din județul Alba, în zona Groși, într-un loc situat la cota 1350 metri, la circa zece kilometri nord-est de centrul comunal și la șapte kilometri sud-vest de vârful Muntele Mare, în dimineața zilei de 4 martie 1949 a avut loc o confruntare armată între Securitate și membrii organizației anticomuniste „Frontul Apărării Naționale”, creată și condusă de un fost ofițer de carieră, maiorul Nicolae Dabija, secondat de câteva persoane din zonă, dintre care un rol important l-au deținut frații Alexandru și Traian Macavei din Bucium-Muntari. Efectivul partizanilor în acel moment a fost de 22 de persoane dintre care trei femei, care erau cantonați într-o tabără unde fuseseră amenajate adăposturi semiîngropate și de suprafață, construite cu câteva săptămâni înainte.
Forțele atacatoare erau constituite din două plutoane din cadrul Batalionului 7 Securitate de la Florești–Cluj, efectivul mobilizat în teren fiind alcătuit din 80 de ofițeri, subofițeri și soldați în termen, însoțiți de cinci cadre operative de la Serviciului Județean pentru Securitatea Poporului Turda. Operațiunea a fost condusă de sublocotenentul Florea Sabău, iar întreaga acțiune a fost coordonată și supravegheată de colonelul Patriciu Mihai (nume real: Grunsperger Mihaly), șeful Direcției Regionale de Securitate Cluj, care se afla la Biroul de Securitate din Câmpeni, secondat de căpitanul Kovács Mihai, șeful SJSP Turda. Tabăra partizanilor a fost împresurată și atacată prin surprindere, confruntarea armată desfășurându-se între orele 6,30 și 8,30.
În urma luptei, în care s-a folosit armament de infanterie, grenade și încărcături de trotil, au rezultat morți și răniți din ambele tabere. Din partea Securității au fost trei morți (sergent major Mateș I. Gheorghe, fruntaș Mărgineanu Gh. Marin, soldat Oană Gh. Traian) și șase răniți. Dintre partizani au fost uciși patru bărbați și o femeie, 11 au fost capturați, iar șase au reușit să spargă încercuirea și să fugă. A doua zi, în 5 martie, câteva cadre de la Biroul Securității din Câmpeni însoțite de 20 de soldați, de primarul, sanitarul și șeful Postului de Miliție din Bistra, la care s-au adăugat și câțiva tineri aleși din localitate, s-au deplasat la Groși pentru a cerceta și îngropa cadavrele partizanilor.
Trupurile au fost aruncate unele peste altele în magazia de alimente a taberei, care era amenajată într-o groapă ce fusese săpată și acoperită cu grinzi de lemn, după care structura superioară a fost prăvălită peste morți și locul nivelat cu pământ. Acesta a fost mormântul ascuns al acestor oameni vreme de 66 de ani, până în august 2015, când, după multe eforturi și căutări, am reușit să-l descoperim și să putem recupera osemintele celor cinci victime.
https://ziarulnatiunea.ro/2021/03/07/4-martie-1949-lupta-de-la-grosi-partizanii-din-muntii-apuseni/
Mihaly a luptat ca voluntar în războiul civil din Spania, în cadrul Brigăzilor Internaționale, sprijinite de Uniunea Sovietică. La sfârșitul războiului, a fost internat într-un lagăr din Franța, dar a evadat și a luptat în rezistența franceză contra naziștilor, până în anul 1944 când s-a întors în România.
Istoricul și arheologul clujean Gheorghe Petrov dezvăluie, pe Facebook, profilul unuia dintre cei mai prolifici criminali în masă ai Securității genocidare – mai exact, e vorba despre Mihai Patriciu, pe numele său real Grunsperger Mihaly, ilegalist, brigadist în Războiul Civil Spaniol și comandant al Securității Cluj, personaj absolut sinistru care a dispus execuția sumară și fără judecată a câteva zeci de persoane, dar și anchetarea, torturarea, condamnarea și trimiterea a sute de oameni în pușcării și lagăre de exterminare, de unde mulți nu s-au mai întors niciodată.